Caju(al) dinner by Joseph Hadad

82_Caju_6.jpgG: De aventurile noastre marocane v-am povestit mai demult… chiar dacă au trecut deja ani buni de la vizita noastră, Marrakech, Merzouga sau Essaouira ne sunt încă vii în memorie, lumea aceea, colorată, caldă și atât de diferită de a noastră, trezindu-ne nostalgii și dor de ducă.

N: Ca orice amintire plăcută și cea pe care o avem despre Maroc a devenit, cu timpul, idealizată. Am uitat neplăcerile și am reținut numai ondulările enigmatice ale dunelor în lumina crepusculară a răsăritului, souk-ul din Marrakech, cu tajinele colorate întinse pe jos și pe mese, cu papucii de piele atârnați pe pereții tarabelor, cu mătăsurile eșarfelor și cu munții de mirodenii, romanticele kasbah-uri lăsate în ruină, palatele regale cu dantelăria zidurilor, pâinea berberă și incredibilul suc de portocale. Însă ceea ce mi-a rămas întipărit în suflet, ceea ce îmi revine în minte ori de câte ori dau peste o referință marocană este vocea muezinului chemându-și credincioșii la rugăciunea de seară, timbrul acela inconfundabil care se răspândește egal, ca o chemare la masă, peste piața Jemaa el Fnaa, peste tarabele vânzătorilor de suc de portocale și peste mesele acoperite cu mușama ale bucătarilor ambulanți, peste mașinile și trăsurile alergând haotic și peste terasele luxoase de pe acoperișurile hotelurilor.82_Caju_7

 

G: În București au fost, în decursul anilor, mai multe tentative de a deschide restaurante cu specific marocan (Marrakech, L’Harmattan, Medina), dar, cu un meniu limitat și clientelă potențială redusă, au supraviețuit doar perioade scurte de timp. Acum însă, Joseph Hadad s-a hotărât să lanseze restaurantul său de inspirație marocană, ca un omagiu adus originii sale, Caju, și acesta, deși de puțin timp lansat, pare destinat să reziste și să aibă succes. Ce-i drept, originile marocane nu sunt unica sursă de inspirație, astfel că, pe lângă salatele marocane, tagina de vită și cuș-cușul picant de pui (doar marțea), găsim și hamburger și multe alte feluri internaționale care încadrează, evident, restaurantul în categoria fusion. La fel și decorurile, calde și prietenoase, dar care nu evocă prea clar elementele arhitectonice specifice Marocului.82_Caju_1

N: Eu cred că opțiunea pentru stilul contemporan e una dictată nu numai de orientarea meniului, ci și de cererea pieței. După anii în care exotismul design-ului marocan atrăgea o mulțime de adepți, asistăm azi la o integrare mai subtilă a diverselor lui elemente într-o schemă eclectică ce poate încorpora fără probleme și celebrele becuri Edison, și ramele aurite ale renașterii florentine.

G: Prețurile, ca și layout-ul meniului, transmit că aspirațiile sunt ceva mai joase decât la restaurantul Joseph din Aviației – eu l-aș încadra fără ezitare la nivelul de casual dinner. Un aperitiv costă cam 20-40 de lei, felurile principale între 40 și 60, iar deserturile 20-30. Staff-ul, deși plin de bunăvoință, este sub nivelul de dincolo (poate și vârsta angajaților, ce par cu toții niște studenți în practică, e de vină), iar la orele de vârf e oarecum depășit răspunzând cu dificultate solicitărilor. Dar poziționarea generală a localului, altfel cu o locație foarte bună, chiar în spatele Ateneului și la doar 50 m de Bistro Francais, este una coerentă și acest lucru e confirmat de faptul că, la ora prânzului, într-o zi de marți, era aproape plin.

N: Din lipsă de timp am sărit peste aperitiv, deși ne-am fi dorit foarte mult să încercăm selecția de salate marocane, mai ales că în restaurantul Palais Soleiman din Marrakech ni s-au servit nu mai puțin de 12 feluri la aperitiv.

Am gustat, însă, cu mare încântare din pâinea marocană preparată pe loc la bread bar. Crocantă și savuroasă, a fost un început minunat pentru prânzul nostru.82_Caju_2

Apoi am trecut direct la felul principal unde eu, din cauza unor restricții alimentare, a trebuit să mă mulțumesc cu un piept de pui la cuptor cu legume la grătar, savuros și fraged.82_Caju_5

G: Eu am profitat de faptul că era ziua de cuș-cuș* cu pui picant să îmi iau acest fel specific pentru bucătăria marocană. Și nu am regretat, a fost foarte gustos și fin, amintind de restaurantele de lux ale Marrakech-ului (Palais Soliman și Chez Marjana), și cu o notă originală, dată de gustul dulceag de dovleac care potența legumele bine preparate.82_Caju_8

N: Nu m-am putut abține și am gustat preparatul lui G. O singură înghițitură mi-a evocat căldura condimentată și lipicioasă din seara în care, așezați la una dintre mesele pliante acoperite de o mușama cam pătată, alături de câțiva localnici gălăgioși și privind către cei doi-trei oameni care frigeau cărnuri și amestecau în oale chiar acolo, în mijlocul pieței, într-un fel de bucătărie ambulantă am primit cel mai bun cuș-cuș pe care l-am mâncat vreodată. Acesta, la fel ca acela, avea de toate – prospețimea ușor dulceagă a scorțișoarei urmată de aroma persistentă, dulce-picantă a cardamom-ului, căldura couscousier-ului și textura onctuoasă a legumelor.  

G: La desert, am primit tartă de ciocolată, a cărei inspirație hadadiană era ușor de recunoscut în farfurie, părând o variantă simplificată a deserturilor de la Joseph. Dar cumva, pentru că tot am comentat despre complexitatea un pic exagerată a acelora, și mai reușit – cel puțin din perspectiva mea. Iar creme brulee –ul cu portocale al lui N mi s-a părut de asemenea foarte gustos.82_Caju_3

N: Desertul meu, extrem de delicat ca textură, avea o notă pregnantă de vanilie, temperată plăcut de aciditatea fructelor. Un preparat lejer, plăcut și colorat, numai bun de luat ca amintire.82_Caju_4

G: Caju mi se pare un restaurant în care te poți bucura de măiestria lui Joseph Hadad la prețuri mai accesibile decât la Joseph (nota noastră a fost puțin sub 200 de lei), așa că anticipăm că succesul de care deja se bucură va fi de durată!

N: Eu abia aștept să revenim într-o zi de marți fără restricții alimentare :). Și poate, cine știe, vom avea surpriza de a găsi în meniu pastilla sau unul dintre deserturile tradiționale puternic aromate cu apă de flori de portocal.

 

*Cuș-cuș-ul, unul dintre preparatele definitorii ale bucătăriei maghrebiene, își are originile în bucătăria berberă. Prepararea autentică (spre deosebire de variantele semipreparate disponibile în supermarket-uri) implică mai multe etape – stropirea grișului cu apă, rularea lui pentru a forma particule mai mari, pudrarea cu făină etc. – și utilizarea unui vas special, couscousier, în care cuș-cuș-ul este gătit la aburi.  


Caju by Joseph Hadad

Strada Nicolae Golescu 16, Bucharest

0751 144 545

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *