Lords of the Manor, Costwolds, England

106_Lords of the Manor (20)G: Cu ani în urmă, când eram entuziaști (dar și neștiutori), o excursie în străinătate însemna pentru noi o alergare nebună de colo-colo, încercând să vedem cât mai multe locuri, orașe sau obiective turistice. Ca un exemplu, într-o săptămâna de stat în Anglia, petreceam două nopți în Londra, două în Bath și alte două sau trei în Lake District. E un stil care îți permite să „bifezi” foarte multe lucruri de pe listă, dar fără a putea savura nimic. Uneori, cu totul întâmplător și norocos, poți să dai în drumurile tale peste „hidden gems” și să îți dorești să oprești timpul în loc, să rămâi acolo o zi sau poate o săptămână, sau poate toată viața…106_Lords of the Manor (15)

Această senzație am trăit-o când, în timpul unei excursii de o zi din Bath, având ca obiectiv principal celebrul monument de la Stonehenge, am făcut și un ocol de o oră într-una din localitățile uitate de timp din Cotswolds, Castle Combe. Casele scunde, vechi de trei patru secole creează o atmosferă în care, dacă ai putea elimina cele câteva mașini parcate pe ici și colo, te simți transportat într-o altă lume, dacă nu mai bună, cel puțin mai relaxata și mai senină.

Încă de atunci ne-am gândit că ar fi frumos să petrecem câteva zile acolo, dar… ceasul ticăia, șoferul ne aștepta și drumurile ne chemau. Acum însa, cu câțiva ani mai întelepți, am rezervat o cameră pentru opt zile la hotelul de patru stele Lords of the Manor din Upper Slaughter. Trebuie spus că în zonă sunt foarte multe hoteluri care nu primesc familii cu copii, alegerea noastră fiind din acest motiv una limitată. Dar nu e cazul să ne plângem, hotelul pe care l-am ales având un restaurant de o stea Michelin.106_Lords of the Manor (1)

După ce treci de Oxford, cu fiecare kilometru parcurs, șoseaua se îngustează puțin câte puțin, până într-atât încât ultimele minute ale drumului se fac pe o alee pe care abia încape o mașină, iar când mai vine una și din sens opus trebuie să se îndese serios în tufișurile de pe margini.

Upper Slaughter e o localitate cu o populație de 177 de suflete, o biserică din secolul 12, nici un magazin, un singur hotel și… un singur restaurant, cel de o stea Michelin! Astfel că, dacă nu ai venit ca orice om normal, pentru o noapte – două, maxim 3, și ajungi să te plictisești de cele două variante de meniu ale restaurantului (sau pur și simplu nu îți surâde ideea de a lua două mese pe zi în același loc) mai ai doar opțiunea celor trei feluri disponibile la bar. Sau poți să o iei la picior și să cobori 10-15 minute până în Lower Slaughter, unde alegerile sunt mult mai variate – două restaurante și un bar!106_Lords of the Manor (11)

N: Așa am ajuns noi într-una dintre seri pe drumeagul ce unește cele două localități. Afară era încă lumină, aerul mirosea a fân cosit și a pământ reavăn și a margarete, un măcăleandru vesel ne-a însoțit aproape tot drumul, iar fațadele caselor din Lower Slaughter se odihneau leneșe în iazul din față.106_Lords of the Manor (17)

G: Sigur, dacă ai ghinion, poți să afli că totul e rezervat, și atunci trebuie să o iei la picior încă o jumătate de oră până în Burton–on–the-Water, un orășel pitoresc și mult mai populat cu turiști, care deține până și o mică grădină zoologică.

Într-un sejur de o săptămână, am ajuns de nu mai puțin de trei ori la masă la restaurantul stelat, de două ori la cină și o dată la „brunch”-ul de duminică, de fapt o posibilitate mai ieftină de a avea un meniu de degustare de trei feluri la alegere, la numai 37,5 lire, față de 72,5 prețul pentru un meniu similar la cină. La cină se mai poate opta și pentru „signature tasting menu” – 7 feluri (fixe) pentru 90 de lire. A fost cel pe care l-am ales și noi de fiecare dată. Pentru o singură stea, nu este tocmai ieftin.106_Lords of the Manor (2)

N: Am început seara în drawing room, una dintre cele mai frumoase încăperi ale hotelului, cu o deschidere superbă spre grădina și heleșteul din vale, cu fotolii tipic britanice, numai bune de savurat cărți despre Cotswolds, cu tavanul înalt și șemineul cu însemne heraldice, cu o mică armată de veioze împrăștiate pe toate măsuțele și cu un aer misterios păstrat de pe vremea lui Henry al VIII-lea. Și în timp ce gustăm din foie gras en croute cu alune de pădure, coriandru și piure de mango, ne lăsăm impregnați de poveștile celor aproape patru secole care ne despart de primii proprietari.106_Lords of the Manor (14)

Ne place crusta crocantă ce se asortează cu scârțâiala podelelor, ne place și chifteaua de trufe și țelină pe care o savurăm lent, cât să-și poată desfășura în voie aromele și grăsimea suculentă.106_Lords of the Manor (4)

G: Restaurantul în sine nu impresionează în materie de design interior, mizând probabil pe atmosfera dată de locul care îl găzduiește. Este o sală dreptunghiulară, fără personalitate, cu câteva tablouri pe pereți, care găzduiește de altfel și micul dejun al hotelului.

N: Dar, spre surprinderea noastră e plin ochi cu turiști și localnici veniți de la cine știe câte mile depărtare, cu pantofii lor lustruiți și sacourile impecabile, cu bijuteriile grăsuțe atârnându-le la gât sau la mâini, cu zâmbetul britanic și modul acela hohotit de a râde care vrea să ne arate cât de în largul lor se simt aici, printre atâția alții veniți de la mult mai multe mile depărtare.106_Lords of the Manor (3)

G: Bucătăria condusă de Charles Smith, bucătar cu stagii în restaurante ca Petrus, Per Se sau Fera at the Claridges este la înălțimea așteptărilor pentru un restaurant cu stea Michelin, și se bazează, desigur pe calitatea și prospețimea ingredientelor locale.

Nu toate felurile s-au ridicat la același nivel însă. Mie mi-au plăcut Appetizer-ul, un gazpacho de roșii cu o notă de prospețime dată de aromele de mentă și castravete,106_Lords of the Manor (5)

N: O supă mai densă decât ar fi de așteptat de la un gazpacho obișnuit, cu note dulci și acidulate și cu un minunat twist dat de uleiul de castravete.

G: Turbot­ul cu cremă de  vermouth și piure de lămâie căruia alcoolul îi oferea un contrast plin de savoare,106_Lords of the Manor (6)

N: cu ridichile care îmbogățeau paleta de texturi prin crocănțenie, cu aroma îndrăzneață și surprinzătoare a mărarului care, în ciuda pregnanței, nu acoperea totul. Mi-a plăcut la nebunie feniculul înăbușit, dar și piureul de lămâie murată.

G: Mielul de Herdwick cu țelină murată și măsline106_Lords of the Manor (8)

N: pe care l-am apreciat chiar și eu, deși în mod obișnuit nu mănânc miel. Mi-a plăcut sosul, dens și lipicios, țelina coaptă în sare, piure-ul de țelină, sarea afumată, dar mai ales felul nepretențios în care se prezenta acest preparat, ca și cum n-ar vrea să facă niciun efort să te convingă să-l mănânci, ca și cum era sigur de efectul pe care îl va avea asupra papilelor noastre, ca și cum ar fi știut că e ”the absolute star of the show”

G: și desertul Ciocolată cu mentă de grădină și înghețată de lime106_Lords of the Manor (10)

N: o demostrație de virtuozitate culinară, cu straturi peste straturi de arome îmbietoare, cu parfumul amărui al ciocolatei zâmbind notelor vibrante de lime, fiecare dintre ele așezate cuminți pe câte un pat croant.

G: Nu la fel de tare m-au impresionat al doilea aperitiv, Feta cu sumac, gulie și sos de măcriș.106_Lords of the Manor (21)

N: un fel indecis, ceva între salată și supă rece, cu accente picante de chilli și asocieri îndrăznețe, menit, probabil, să ilustreze pasiunea chef-ului pentru valorificarea ingredientelor locale, de sezon.

 G: Ravioli din piept de prepeliță și foie gras cu consomme,106_Lords of the Manor (7)

N: Dar aici e posibil să fie și vina noastră, pentru că n-am uitat încă minunatul ravioli de la Gordon Ramsay în comparație cu care acestuia îi venea destul de greu să strălucească. În rest, carnea era fragedă, foie gras-ul destul de pregnant, consomme-ul aromat, dar ansamblului îi lipsea ceva, poate puțină culoare, poate o notă discordantă.

G: sau pre-desertul, un sorbet cu multă gheață.106_Lords of the Manor (9)

N: pe care eu nici nu l-am putut mânca. E drept, gheața, după ce treceai de neplăcerea întâlnirii purta note proaspete de lime, dar abia dacă le mai puteam simți gustul.

G: Un aperitiv mult mai reușit a fost, la brunch-ul de duminică, Asparagus (sparanghel pane, cu un joc al texturilor inspirat).

N: Restaurantul Lords of the Manor și-a pierdut steaua în 2018. Îmi place să cred că pierderea se datorează mai mult personalului de servire care, în absența șefului de sală, își pierdea mult din prestanță, care nu-și prea găsea ritmul în serile în care restaurantul era plin, dar mai ales care, la ultima noastră vizită ne-a uitat pur și simplu în restaurant în vreme ce noi așteptam inocenți desertul neînțelegând de ce durează atât de mult să pună o lingură de înghețată pe un crumble de cacao, pricepând, până la urmă, că n-au mai trimis comanda la bucătărie, că chef-ul patiser plecase acasă și că tot ce mai puteam primi era un desert în interpretarea ospătarilor.

106_Lords of the Manor (18)

G: O vizită de două-trei zile în Cotswolds (mai multe ar putea fi prea multe) e o experiență deosebită pentru iubitorii naturii, ai sătucurilor nealterate de modernitate dar și ai rafinamentelor culinare.106_Lords of the Manor (19)

N: Ca de obicei, ne rămân amintirile – plimbările spre Lower Slaugter și spre Burton on the Water, respirația greoaie a clădirilor, umbra stejarilor, liniștea heleșteului, târgul de sâmbătă, ceaiul de la ora cinci, mirosul de lavandă, răcoarea zidurilor de piatră. Ne vom întoarce aici, sunt aproape sigură că ne vom întoarce.

106_Lords of the Manor (16)


Lords of the Manor

  • T: 01451 820243
  • Upper Slaughter, Gloucestershire GL54 2JD, United Kingdom
  • https://www.lordsofthemanor.com/

78_the-fat-duck_8 The Fat Duck, Bray, Berkshire – The Ultimate Restaurant Experience


73_the-hand-and-flowers_4 The Hand and Flowers, Marlow – Cel mai bun pub


105_Roux at the Landau (6) Roux at The Landau – unii nu vor stele!


98_Alain Ducasse_1 Alain Ducasse at the Dorchester (3*), London

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *