Bistro Ateneu – cel mai bun din țară?

119_Bistro Ateneu (01)G: Apariția ghidului Gault Millau în România este în sine un mare pas înainte pentru gastronomia locală, o centralizare și ierahizare obiectivă (în măsura în care acest lucru este posibil într-un domeniu subiectiv prin excelență) ajutând cu siguranță la motivarea chef-ilor români cu ambiții. Prima ediție a ghidului a dat cele mai multe puncte, 15, restaurantului Maize, a cărui bucătărie era condusă de Alex Petricean, alegere care poate fi dezbătută dar în niciun caz demolată.

Între timp ieșit și a doua ediție iar cifrele pe care le-am văzut ne-au cam derutat… Maize, cu un chef nou, dar și Noua, noul restaurant al lui Alex Petricean, lipsesc complet din top, ratând perioada de evaluare – ceea ce reprezintă o problemă în sine. Dar la fel de șocante sunt și scorurile obținute de câteva restaurante din top 5, greu de susținut după părerea noastră. Astfel, nu mai puțin de patru restaurante au urcat dintr-un foc în categoria celor 15 puncte obținute anul trecut doar de Maize: The Artist (o prezență constantă de ani buni în topul fine dining-ului romanesc), Kaiamo (deschis toamna trecută, nu ne-a impresionat enorm la prima vizită), precum și clujenele Baracca (oarecum într-o situație similară cu The Artist) și Fragment (despre care nu știm mare lucru). Iar primul loc solitar este oferit unei alte noi apariții, chiar dacă sub un brand renăscut (Bistro Ateneu), dintr-o locație consacrată (fostul sediu al Bistrot Français).

În preumblările noastre prin țările germanice am avut mereu ca referință Ghidul Michelin dar nu am ezitat să tragem cu ochiul și asupra clasificărilor Gault Millau – în cea mai mare parte concordante cu sistemul „stelelor”. Am avut ocazia să vedem restaurante cu stea Michelin la 13 sau 14 puncte Gault Millau, și ni se pare că cele românești menționate mai devreme la 15 sau 15,5 puncte sunt departe, chiar la „ani-lumină” de acest nivel. În plus, nu putem să nu observăm orientarea spre premierea chef-ilor români și penalizarea (prin comparație, nu la nivel absolut) a celor străini  – Paul Oppenkamp, Joseph Hadad sau Samuel Le Torrielec.

La data apariției ghidului, N vizitase deja Bistro Ateneu pentru un prânz cu o prietenă, iar comentariile ei fuseseră departe de a fi favorabile. Dar într-o seară de sâmbătă în care Noua ne-a spus că e deja fully booked și nu ne poate primi, am zis să încercăm „cel mai bun restaurant din România” în viziunea unui ghid prestigios.

Prima impresie e departe de a fi pozitivă – sediul restaurantului a fost reamenajat cu investiții minime spre zero față de perioada anterioară când a găzduit Le Bistrot Français și apoi pentru scurt timp Sushi Room. Așa că noul specific românesc e evidențiat doar printr-un covor colorat mascat, de unde stăteam noi, de bătrânul (și încă simpaticul) perete de sticle golite de vin.119_Bistro Ateneu (16)

N: Impresia generală e, îmi pare rău s-o spun, de încropeală. Peste ceea ce a fost s-a așternut rapid un strat de var și două covoare cu motive românești care, din păcate, nu fac altceva decât să evidențieze și mai mult distanța uriașă față de designul coerent al fratelui mai mare, (dar cu mai  puține puncte Gault & Millau) Le Bistrot Français,.

G: Nici cei doi membri ai staff-ului cu care am interacționat nu se ridicau la nivelul altor maître d’hôtes pe care i-am mai cunoscut în cadrul restaurantelor grupului Le Manoir, părând mai degrabă la începutul activității în domeniu (iar o problemă pe care nu am putut să nu o remarcăm a fost engleza modestă a unuia dintre ei într-un local care are clienți majoritar străini!).

Meniul este  promițător și oferă opțiunea unei variante „de degustare” care însă nu este prezentată în detaliu, rămând la stadiul de surpriză (ceea ce nu e neapărat ceva negativ, am mai văzut asta în restaurante de înalt nivel).

Noi însă, cu timpul limitat ca de obicei, am putut opta doar pentru un à la carte clasic format din aperitiv, fel principal și desert.

N: Ca amuse bouche am primit icre de crap cu sfeclă marinată și chips de mămăligă, imaginativ, dar mediocru ca realizare – chipsul era umed, iar icrele nu reușeau să se evidențieze.119_Bistro Ateneu (3)

119_Bistro Ateneu (4)

G: Pentru mine, ciulamaua de ciuperci cu care am început  a fost un start bun, preparatul fiind extrem de savuros, chiar dacă lipsit de o complexitate deosebită. În schimb, roșiile cu urdă din farfuria lui N ne-au amintit de felul similar (dar superior realizat de anul trecut la Kane), iar brânza aleasă nu ni s-a părut că ar pune deloc în valoare gustul tomatelor.119_Bistro Ateneu (15)

N: Roșiile românești de la ferma Nasul Roșu aveau culori și gusturi diferite. Unele dintre ele au fost tratate cu extremă gingășie, dar altele păreau să fi aterizat în farfurie fără nicio intervenție din partea bucătăriei. Mi-au plăcut aromele de busuioc și de chives, dar brânza de burduf din Valea Doftanei mi s-a părut nepotrivită pentru că, în loc să atenueze aciditatea roșiilor o accentua, pentru că în loc să completeze preparatul părea să-l rupă în două entități distincte cărora sunt sigură că le-ar fi fost mai bine să rămână separate.119_Bistro Ateneu (5)

119_Bistro Ateneu (6)

G: Iar aminterea lui Kane s-a mai întors odată pentru mine privind cromatica verde – maro din farfuria cu felul principal, mistreț cu piure de rădăcinoase și ceapă caramelizată, o realizare decentă, dar nu mai mult de atât. Însă mai bine îți amintești de Kane, restaurant bun care s-a închis, dar din ce am auzit ar urma să revină într-o locație mai potrivită, decât de Belvedere din Brașov, asa cum a făcut-o farfuria vegetariană mult prea încărcată a lui N, pe care niște chiftele stil falafel erau acompaniate inclusiv de un dovlecel întreg, tăiat ce e drept în trei bucăți. A, și am mai observat că sticla de vin din care mi s-a turnat vinul la pahar nu fusese onorată cu dispozitivul Coravin cu care se mândreau foștii ocupanți ai localului…119_Bistro Ateneu (17)

N: Felul meu principal s-a compus din chiftele de legume cu piure de țelină și șofran, morcovi, broccoli, dovlecei și ulei de pătrunjel. Legumele au fost trase în unt, fapt care le-a conferit o rotunjime plăcută, iar piureul era cremos și aromat. Până și broccoli au fost tratați cu atenție, în schimb dovlecelul nu aducea nicio îmbunătățire preparatului, ci încărca inutil farfuria.119_Bistro Ateneu (1)

119_Bistro Ateneu (7)

La desert am luat prăjitură Krantz făcută în casă, servită cu înghețată de ciocolată care mi-a confirmat impresia de la vizita anterioară: deserturile nu sunt punctul forte al acestui restaurant. Dar, dacă data trecută mi s-a părut că prăjitura mea avea gust de rânced, de această dată nu m-am putut dezbăra de impresia că urda din desertul lui G era alterată. E posibil să mă fi înșelat, dar asta n-a schimbat cu nimic neplăcerea momentului.  119_Bistro Ateneu (18)

119_Bistro Ateneu (9)

G: Deserturile, nici prea-prea nici foarte-foarte, au încheiat o masă într-un local care nu a reușit în nici un fel să ne convingă că își merită aprecierile și în nici un caz poziția (vremelnică, cu siguranță) de lider în gastronomia din România.119_Bistro Ateneu (8)

119_Bistro Ateneu (11)

N: Pentru cei care ați ajuns cu lectura până aici, vă rog să mai răbdați puțin. Recenzia de mai sus poate părea cam dură. În fond, unele dintre preparate sunt gustoase, doar că n-am avut eu norocul să le nimeresc. Dar, pe de altă parte, nu cred că pot fi acuzată că am avut așteptări prea ridicate de la restaurantul numărul unu al României, conform ghidului Gault Millau, restaurantul care a obținut cu 0.5 puncte mai mult decât înaintașul său și cu siguranță mai mult decât cele 14 amărâte de puncte ale lui Aubergine din Bavaria care are o stea Michelin, serviciu de pâine și de vin impecabile, preparate gustoase și design coerent.

Vizita aceasta la Bistro Ateneu n-a fost numai o experiență pe care aș prefera să nu mi-o amintesc prea mult timp de acum înainte, dar mi-a arătat, în toată goliciunea lui, sistemul găunos de interpretare a unor standarde care, în altă parte, funcționează foarte bine. Nu m-ar mira ca în doi-trei ani să ne trezim că nici 20 de puncte nu li se par suficiente în aprecierea restaurantelor românești, așa că de ce să nu sărim la 21, 22. Mă și tem să mă gândesc ce-o să se întâmple cu stelele Michelin odată aterizate pe plaiurile mioritice. Nu de alta, dar toată lumea știe că e mai bine să ai cinci stele decât trei.


Bistro Ateneu

18 Nicolae Golescu St., Bucharest, 0756 018 393


115_Avido Bistro (3) Avido Bistro, București


111_Kaiamo (3) Kaiamo – noul val capătă amploare


103_Restaurant Baracca Cluj (3) Restaurant Baracca – Cluj-Napoca


96_Le Bistrot Francais_2 Le Bistrot Francais Relais et Chateaux, București (2018)

One Comment Add yours

  1. Mihai Colonelu spune:

    Cam tot ce este in Le Manoir este prost si scump, ca sa nu mai spun de atitutidea aroganta a proprietarului si celorlalti angajati/colaboratori!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *