Restaurant Oseleta

oseleta 2La câțiva kilometri de malul lacului Garda, în direcția Verona, se află, în plină câmpie lombardă, Villa Cordevigo, un conac rustic superb transformat în hotel de 5 stele. În jur se întind vaste podgorii aflate în proprietatea aceleiași familii ca și Villa, unde se produce vin sub brandul propriu. Regiunea este cunoscută pentru vinul Bardolino, un rose usor și ieftin care costă numai câțiva euro la ippermercato. Tot în hotel se găsește și un restaurant stelatto, cum le place lor să spună, de o stea Michelin proaspăt dobandită în 2013 – Oseleta.

N: Luciul lacului se estompează treptat și se ascunde undeva în spatele vegetației dezlănțuite. Luminile orașului rămân și ele mult în urmă. De undeva de departe se aude uruitul autostrăzii, dar sunt aproape sigură că, dacă aș deschide fereastra, aș putea auzi greierii cântând. Lună nici nouă, nici plină. Lauro, șoferul nostru în care avem mare încredere ne asigură că de acum nu mai e mult și ajungem… Și ajungem. Lauro a oprit în dreptul unui interfon și le spune că ne-a adus. În față, lago 2farurile dezvăluie un lung șir de copaci în formă de lumânare și o poartă impunătoare cu niște simboluri heraldice necunoscute. Mașina dislocă liniștea pietricelelor din parcare. Tocurile mi se aud țăcănind pe asfalt. Mai trecem pe sub o poartă și… încântare. O curte clasică, dreptunghiulară, străjuită de clădiri fascinante și statui care, în orice altă țară ar putea să pară kitsch. Pe unde o fi restaurantul? Doamne, ce bine miroase câmpia. 3 chelneri nedumeriți ne întâmpină la intrare. Cred ca sunt puțin jenați că am ajuns la timp. Adică fix la ora de deschidere a restaurantului. Dar își revin repede și sunt foarte atenți toată seara.

G: Giuseppe D’Aquino este chef-ul acestui restaurant elegant, iar bucătaria lui este inspirată de originile sale napoletane. Meniul oferă, ca peste tot la „stele”, varianta a la carte și varianta meniu de degustare, aici cu trei opțiuni – First love (4 feluri la 75 EUR), Since 2010 (6 feluri la 90 EUR) și My way (9 feluri la 110 EUR). Noi am luat Since 2010 și a fost o alegere excelentă. Mai mult cred că ar fi fost prea mult, iar la mai puțin am fi pierdut selecția excepțională de brânzeturi!

N: Apoape de fiecare dată când am avut de ales între selecția de brânzeturi și un alt desert, eu am ales alt desert. Cred că asta mi se trage de la restaurantele de pe acasă unde selecția de brânzeturi nu conține nimic în plus față de ceea ce îți poți cumpăra și singur din magazin. De unde și atitudinea ușor plictisită și superioară a celui care le știe pe toate.

G: Se oferea de asemena wine pairing pentru 45 de euro, noi însă am optat pentru un pahar de șampanie Bardolino rose – excelentă și deloc scumpă, urmată de un vin alb, Soave, producție proprie. Toate vinurile produse de ei pot fi cumpărate și pentru acasă la prețuri foarte bune – nu de restaurant – noi ne-am umplut valiza cu două sticle de vin și una de șampanie!

Am avut la aperitiv Capesante, quinoa, nocciole, tartuffo (ceva pește, amberjack în engleză), apoi Baccalà, escapece di zucchine, provola affumicata (paste gen raviolli), apoi Coda di rospo cu pere și spumă de parmezan, la main course oseletaGuancetta di Fassona (în traducere – coadă de bivol) cu salsa, amarene și ciocolată, apoi selecția de brânzeturi, predesert, desert secret – o bilă spectaculoasă umplută cu un fel de crème brulee, foarte bună dar nu atat de gustoasă pentru cât de bine arată și, la final, clasicele bomboane asortate. Toate felurile au fost excelente cu un plus pentru Coda di rospo și mai ales pentru coada de bivol – nu mai mâncasem niciodată – excepțional de fragedă și de gustoasă, cu o textura unică. Iar dintre branzeturi, prezentate și explicate în detaliu de un chelner specializat, ne-a impresionat foarte tare cea cu ciocolată și rom – un gust deosebit de plăcut, cum nu am mai întâlnit vreodată la o brânză.

N: Ne luăm pachețelul cu vinuri proaspăt achiziționate și ne îndreptăm spre ușă. Și în timp ce ne ieșim mă gândesc că m-aș putea întoarce oricând, (chiar acum) să încerc și meniul de 9 feluri. Și G se gândește la fel, dar ne jenăm să recunoaștem… Așa că vom aștepta cuminți următoarea escapadă veroneză.

3 Comments Add yours

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *