Adrian Hădean la Tasting Room By Ethic Wine

hadad 6G: Am aflat întâmplător, în urmă cu câteva zile, că în aceeași seară urma să aibă loc, la Tasting Room, o cină preparată de Adrian Hadean, cel mai simpatic și mai profesionist dintre jurații celebrei emisiuni Masterchef. Probabil că am rezervat ultima masă disponibilă! Și ne-am bucurat că-i putem testa preparatele fără o lungă deplasare până la Cluj.

Micuța cameră de la Tasting Room era deja plină (ba chiar puseseră și mese în plus) când am ajuns noi, la ora 8, ora de începere a evenimentului. În total, aproape 40 de oameni au fost prezenți la această cină, în ciuda prețului deloc mic, de 220 de lei de persoană, fără băuturi! Renumele bucătarului a fost desigur principalul motiv al acestei prezențe numeroase, care certifică, în mod încurajator, la fel ca seara cu Simone Zanoni, apetitul ridicat pentru fine dining (adevărat) al locuitorilor Capitalei.

N: Mie mi-a amintit de o celebră seară de Valentines Day când mesele îndrăgostiților sunt atât de aprape una de cealaltă încât riști ca, la orice mișcare mai abruptă a brațelor să îl lovești pe cel din dreapta sau din stânga. Mesele, și ele prea mici și neîncăpătoare pentru o adevărată desfășurare de excelență culinară n-au reușit să ne descurajeze. Am mai observat, în treacăt, absența pâinii și a accesoriilor aferente și insuficiența personalului, dar le-am trecut pe toate la capitolul ”erori de proiect”. Până la urmă, The Tasting Room nu este un restaurant fine dining, iar efortul pe care îl fac este demn de laudă, în ciuda micilor inadvertențe.

G: Noi ne așteptam (conform informațiilor de pe site) la un meniu de trei preparate, dar am fost anunțați, de îndată ce ne-am așezat la masă ca vom primi cinci feluri diferite. Tentativa noastră de de wine pairing n-a găsit niciun ecou în conștiința chelnerului așa că ne-am ales fiecare, după cât ne-a dus inspirația de moment, câte un vin – rose Domaine de Paris (Provence) pentru N și Le volte dell Ornelaia (Toscana) 2013 roșu pentru mine, ambele foarte bune. Chelnerul și-a mai recuperat din prestanță recomandându-mi un Bauer Cabernet Sauvignon, o alegere bună pentru felurile principale cu carne roșie.

Am început cu un crevete cu piure de conopidă, foarte reușit, la amuse bouche.hadean 3

N: Desigur, n-ați uitat că mie nu-mi plac creveții. Dar asta nu m-a împiedicat să gust și să constat că îmi place asocierea lor cu piure-ul foarte fin de conopidă și cu gustul puternic de usturoi.

G: A urmat un bol de supă ramen de porc gătit încet cu tăiței și ou poșat. Gustul a fost interesant dar combinația a fost, parcă, un pic prea complexă, iar porția excesiv de generoasă – dacă mâncai tot, puteai să pleci sătul acasă.hadean 5

N: Preparatul ne-a amintit de diferite alte încercări similare (în ordine cronologică) – Ora d’aria, Thortons, Gordon Ramsay. Lista vă va ajuta, poate să înțelegeți cam pe unde se situează ambițiile chef-ului. Dar mai e ceva! Ceva ce, în București, am mai întâlnit doar la The Artist, și anume o încercare de a reinterpreta felurile tradiționale locale. Supa cu tăiței e un clasic despre care cred că merită o reinventare ”haute cuisine”.

G: Adrian Hădean a ieșit în sală după fiecare preparat și a discutat cu aproape fiecare dintre participanți despre felul oferit și despre modul de preparare a acestuia, răspunzând cu solicitudine întrebărilor.

A urmat berbecuț cu chimichurri și piure de dovleac (prezentat un pic ciudat de chelner drept „încă un  amouse bouche”). A fost excelent! Fâșiile de carne fragedă mi-au amintit de ox tail-ul de la Oseleta.hadean 4

N: În opinia mea acesta a fost cel mai reușit preparat al serii. Mi-a plăcut bogăția de arome și modul în care texturile și gusturile se completau și se echilibrau reciproc. Mi-a plăcut și îndrăzneala de a folosi condimente foarte puternice dar fără a le lăsa, totuși, să domine gustul final.

G: Apoi am avut roast beef cu sos brun și legume verzi – carnea de vită a fost gătită excelent și sosul brun, extrem de potrivit.hadean 2

N: Mie mi-a plăcut ceapa la grătar cu foarte multă sare servită drept garnitură, textura extrem de fragedă, și aroma de anason.

G: Desertul, denumit ironic „Ana are mere” a fost o tartă rece (foarte rece) de mere cu sos și bezea – nu a fost rău, dar fiind vorba de felul meu favorit aș fi preferat să fie caldă sau măcar acompaniată, pentru contrast, de un sos cald de vanilie – e o combinație banală, știu, dar nu degeaba clasică!hadean 1

N: Deși începută sub auspicii nu tocmai favorabile, seara de la The Tasting Room s-a dovedit a fi una plină de surprize plăcute. Meniul a fost unul coerent, ferindu-se (și asta mi-a plăcut cel mai mult) să se lase subjugat de influențele bucătăriei mediteraneene. Preparatele bogate, consistente, greoaie pe alocuri s-au asortat perfect cu frigul de afară, cu perioada anului, cu poziționarea geografică și, din câte am putut vedea, cu apetitul participanților. Ceapa și usturoiul, dovleacul, anasonul, coriandrul au fost frumos integrate într-un meniu care-și asumă tradiția. Ținta e fine dining, ambiția e, cred, poziționarea pe harta Michelin (mă gândesc mai mult la Bib Gourmand). Probabil că drumul va fi lung și sinuos, dar măcar putem spera.

G: Felurile oferite de Adrian Hadean în această seară au fost dintre clasicele sale (din câte am putut eu înțelege), și fidele obsesiei lui pentru „slow cooking”. Per total, o cină foarte plăcută, cu felurile de carne excelente. Imperfecțiunile (la nivelul timpului un pic cam lung de așteptare între feluri și al esteticii farfuriei, care mai poate suporta îmbunătățiri) pot fi atribuite parțial prezenței numeroase care a mărit substanțial efortul de preparare și servire. Dar ar fi de dorit să avem cât mai multe astfel de evenimente. Ele sunt benefice atât din perspectiva dezvoltării gustului participanților cât și ca provocare pentru chefi. Și așteptăm cât de curând un restaurant bucureștean cu Adrian Hădean ca chef rezident!

One Comment Add yours

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *