Aubergine – Starnberg, Germania

aubergine 1G: Anul trecut vă povesteam, în articolul despre restaurantul Luce d’Oro de la Schloss Elmau, despre zona de schi cea mai spectaculoasă a Germaniei – Zugspitze. Accesibilă de pe partea germană din Garmisch – Partenkirchen și din cea austriacă din Ehrwald, zona oferă zăpadă garantată până în mai și pârtii aproape niciodată aglomerate. Nouă ne-a plăcut atât de mult încât am ales să revenim și în această iarnă. Pe lângă apropierea de aeroportul din Munchen (cu trei curse pe zi din București), un alt avantaj e că hotelurile costă cam pe jumătate (pentru un nivel calitativ similar) cât în stațiunile de fițe ale Elveției sau Franței. Și, cumva, parcă și atmosfera e mai placută. Majoritatea schiorilor provin din țara gazdă și aduc cu ei respectul față de reguli și față de cei din jur.

N: Eu apreciez firescul și simplitatea vieții bavareze și faptul că încearcă, pe cât posibil, să nu-și îngroape tradițiile sub un munte de indiferență. La tot pasul vezi localnici îmbrăcați în costum popular și nu pentru că vor să demonstreze ceva, ci pentru că le place. Restaurantele încearcă să nu excludă din meniu felurile bavareze tradiționale, casele își păstrează aspectul de câteva sute de ani și, în general, timpul pare să se fi oprit în loc aici, la poalele munților.

G: Am vrut, desigur, să împletim această vacanță cu pasiunea noastră pentru fine dining și am cercetat opțiunile disponibile în zonă. Aproape de intrarea în Munchen, la Starnberg (40 de minute cu mașina din Garmisch) e un restaurant cu o stea Michelin – Aubergine. Numele, similar cu al unui restaurant din Munchen închis în 1994 și care a deținut inclusiv trei stele Michelin, a reușit să îl deruteze un pic pe șoferul nostru, Thomas. Dar între cele 2 restaurante nu pare să existe vreo filiație directă, fiind doar un nume popular în domeniul fine dining-ului. Restaurantul din Starnberg, cu o bucătărie internațională contemporană, este găzduit de hotelul de patru stele Vier Jahreszeiten, îl are ca chef pe Maximilian Moser și deține o stea Michelin doar din noiembrie 2014.aubergine 8

Decorurile sunt moderne, cu geamurile mari stil seră, iar spațiul generos este ocupat de puține mese, doar șapte – opt. Dar, pe parcursul șederii noastre, restarantul s-a umplut, iar staff-ul nu foarte numeros a început să facă cu greu față solicitărilor. Meniul se prezintă în structura clasică a zonei – cu două variante, meniu Aubergine de șapte feluri la 84 de Euro și meniu Vier Jahreszeiten de cinci feluri la 69. Noi, știind că Thomas ne va aștepta prin apropiere, am optat pentru al doilea pentru a termina cât mai repede.

N: Ceea ce este evident încă de la o primă lectură a meniului e faptul că chef-ul preferă să gătească preparate pe bază de pește și fructe de mare. Opțiunea poate fi considerată ușor bizară având în vedere că tradiția culinară bavareză se revendică de la pâine, lactate și carne de vită. *aubergine 12

G: Am primit, pentru început, două feluri de amouse bouche, ambele pe bază de pește. Au urmat pâinea, de mai multe feluri, și o pastă de brânză într-o prezentare asemănătoare cu ceea ce primiseram la restaurantul de trei stele Michelin Uberfahrt, sursa de inspirație fiind evidentă și, bănuiesc, asumată.

aubergine 4

N: Am mai scris despre asta și atunci când discutam despre influența Enotecăi Pinchiorri în Florența. Restaurantele de 3 stele Michelin stabilesc nivelul ultim de referință. Așa cum oul poșat, papa al pomodoro și bisteca alla fiorentina au ajuns în aprape toate meniurile restaurantelor de fine dining din Florența, la fel se întâmplă și în Bavaria unde toate restaurantele se străduiesc să interpreteze la diferite niveluri, ceea ce Uberfahrt a considerat că e relevant în tradiția culinară locală. Așadar, brânza, pâinea și friptura.

G: Primul aperitiv a fost un pește, Skrei (cod norvegian) original preparat.aubergine 3

N: Spuma de sfeclă roșie a fost, într-adevăr un adaos interesant care a conferit dulceață și unitate întregului preparat.

G: Prezentarea din meniu a preparatelor este și aici (vezi Focus din Vitznau si Luce d’Oro) la fel de concisă, de tipul Langostino/Artischoke/Tomate/Fregola (acesta a fost al doilea aperitiv – foarte gustos de altfel).aubergine 5

N: Mi-a plăcut la nebunie anghinarea, poate pentru că era extrem de savuroasă, fiind în plin sezon, sau poate pentru că era foarte bine gătită în așa fel încât să îi sublinieze consistența acrișor-dulceagă.  

G: Am uitat să vă spun că un wine pairing costă doar 34 de euro. Am început cu un Damiano Langhe Arneis (foarte light), apoi Terlan Sauvignon Winkl 2014 cu o aromă mult mai puternică. Al treilea fel a fost deja main course – ul, unde amândoi am făcut uz de dreptul de a alege preparate din celălat meniu – eu am luat trio de vita cu unt de alune (savuros și într-o prezentare vizuală reușită, însoțit inspirat de un Barbaresco din 2005) iar N sea bass cu cartof dulce și șuncă iberică.aubergine 9

N: Peștele meu a fost gătit excelent, iar asocierea cu șunca i-a dat o savoare specială, înscriindu-l, cumva, în arcul aromelor bavareze. Și tot bavarez a fost sosul care i-a servit drept acompaniament.aubergine 6

G: A urmat un platou de brânzeturi pentru N și un preparat pe bază de brânză de capră, Earl Grey, portocale roșii și macadamia pentru mine cu un vin Porto Niepoort dulce și sec – o abordare puțin diferită de ce am văzut până acum, și de aceea de apreciat.aubergine 11

N: În general restaurantele de fine dining oferă selecția de brânzeturi ca alternativă la desert, sau ca adaos la un meniu fixat. Faptul că Maximilian Moser a decis să o introducă în meniu este un gest curajos care subliniază încă odată atașamentul său față de valorile locale și nevoia de a se înscrie într-o tradiție pe care o continuă și o înnobilează.  aubergine 7

G: Desertul meu Salzige Praline/ Buttermilch / Zitrone a fost si el foarte reușit (cu un gust pronunțat de ciocolată) și Eiswein-ul l-a acompaniat interesant.aubergine 13

N: Eu am avut ciocolată albă cu migdale, conopidă și pară – un desert ușor și revigorant, numai bun după o cină copioasă. Mi-a amintit întrucâtva de Oseleta și spectaculosul lor desert. aubergine 10

G: Întrucât se făcuse deja foarte târziu, a trebuit să renunțăm la post desert – petits fours and pralines – e prima dată când ni se întâmplă, dar Thomas ne aștepta deja în fața hotelului de o jumătate de oră.

A fost o seară foarte plăcută, într-o atmosferă relaxată, iar prețurile au fost rezonabile pentru acest nivel (la Luce d’Oro, de pildă, erau aproape duble). Merită vizitat dacă vă aflați în zonă!

 

Gourmetrestaurant Aubergine im Hotel Vier Jahreszeiten Starnberg | Münchner Straße 17 | 82319 Starnberg bei München

Phone: +49 (0) 8151 / 4470-290 Fax: +49 (0) 8151 / 4470-161 

http://www.aubergine-starnberg.de/

 


 

*începuturile a ceea ce azi numim bucătărie bavareză sunt datate pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Pe atunci tendințele culinare reflectau cu foarte mare fidelitate ceea ce se putea cultiva în zonă. Dieta oamenilor de la țară se deosebea flagrant de aceea a orășenilor din Munchen. Dacă fermierii mâncau carne o singură dată pe săptămână, duminica, cei din Munchen alegeau carnea de vită pentru toate mesele zilei. Legenda spune că, spre sfârșitul secolului al XIX-lea se sacrifica câte o vită pe an pentru fiecare orășean.

One Comment Add yours

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *